Constituția Luxemburgului

Constituția reprezintă legea supremă în Marele Ducat de Luxemburg. Actuala Constituție a fost adoptată la data de 17 octombrie 1868.

Elaborarea Constituției

Constituția din anul 1868 este de fapt un plan de amendamente adus precedentelor constituții, după cum ar fi:

12 octombrie 1841
1 ianuarie 1842
20 martie 1848
27 noiembrie 1856

Amendamente asupra actualei Constituții

15 mai 1919 - suveranitatea națiunii a fost transferată de la monarh către popor, garantându-se transparența tratatelor față de cetățeni.
28 aprilie 1948 - Marele Ducat a fost reliefat ca fiind: liber, independent și indivizibil. La aceași dată a fost reintărită ideea neutralității statului.
15 mai 1948
21 mai 1948
27 iulie 1956
25 octombrie 1956
27 ianuarie 1972
13 iunie 1979
25 noiembrie 1983
20 decembrie 1988
31 martie 1989
20 aprilie 1989
13 iunie 1989
16 iunie 1989
19 iunie 1989
23 decembrie 1994
12 iulie 1996
12 ianuarie 1998
29 aprilie 1999
2 iunie 1999
8 august 2000
18 februarie 2003
19 decembrie 2003
26 mai 2004
19 noiembrie 2004

Pasaje din Constituție

Articolul 3 din Constituție – Coroana Marelui Ducat este ereditară în familia de Nassau, în conformitate cu pactul de la 30 iunie 1783 și al articolului 71 din Tratatul de la Viena din data de 9 iunie 1815.

În alineatul 2, al Articolului 8 din Constituție, cetățenii statului au următorul jurămînt “Jur fidelitate față de Marele Duce. Jur să mă conformez Constituției și legilor țării”

Constituția reprezintă legea supremă în Marele Ducat de Luxemburg.

Sumarul Constituției

Capitolul I.– Statul, teritoriul și Marele Duce
Capitolul II.– Libertatea publică și drepturile fundamentale
Capitolul III.- Puterea suverană
Capitolul IV.– Camera Deputaților
Capitolul V.– Guvernul Marelui Ducat
Capitolul Vbis.– Consiliul de Stat
Capitolul VI.– Justiția
Capitolul VII.– Forța publică – cuvîntul poporului
Capitolul VIII.– Finanțele
Capitolul IX. - Comunele - entități locale
Capitolul X.– Patrimoniul Statului – clădirile publice
Capitolul XI.– Dispoziții generale
Capitolul XII.– Dispoziții tranzitorii și suplimentare

Referințe

Legături externe